Fumam si îmi priveam colegele dornice sa ma provoace... la ceva. Nu-mi dadeam seama prea bine de intentiile lor si nici nu simteam ca-mi este pusa în pericol rabdarea sau calmitatea. Da’ ceva puneau la cale (instinctul feminin! :)
Patru studente la Psihologie dialogau în coridorul sinistru al unui camin studentesc (nici acum nu-mi explic de ce culoarea preferata a multor pereti din diverse institutii e… griul!).
- Vio, ce faci azi?
Ce întrebare! Doar bagasera de seama ca tocmai terminasem de citit cateva pagini. Aveam prostul obicei de a citi în pat! (actualmente, citesc oriunde nu ma fura somnul sau mai ales cand totul devine prea monoton).
Am privit-o zâmbind pe colega mea micuta, bruneta, genu’ „totul numa ochii” si care acum îsi înfipse privirea verzuie fix în traiectoria fumului de tigara.
- Azi vreau sa fiu lenesa! Citesc si nu ies din camera! Am raspuns eu apasat si cumva cu aerul ca mi-as putea permite acest lux dupa o sesiune cumplit de obositoare. (eram totusi mandra: nu ratasem bursa din semestrul asta!)
- Noi (deodata devenise exponenta micii grupari)… spre binele tau, îti sugeram altceva (brusc am simtit ca îmi fixasera programul si niciuna nu intentiona sa-mi creeze speranta sau iluzia ca si Eu as fi putut alege!). Îti sugeram sa diversifici programu’! Acum ca sesiunea s-a terminat meriti si tu un bonus! (cuvantul „bonus” îmi suradea teribil… hmmm). Ce zici de o întâlnire cuuuuu… un actor?!
M-a bufnit râsu’!
- E o gluma asta? Mai nou, actorii sunt „bonusuri” pentru… studentele obosite de la psiho?! Si am continuat sa râd.
- Vio, de ce trebuie tot timpul TU sa o faci pe desteapta?! De fapt, e si el student da’ e ultimul an… deci o sa fie actor! Noi îl cunoastem! Recita, vorbeste frumos, filosofeaza! Asa cum îti place tie (acum radeau ele de mine :)). Acu’ ideea este ca tipu te asteapta în Copou la 18:00 (simteam ca-mi ies ochii din orbite!!!) si ar fi bine sa te prezinti frumos: toale, usor machiaj, dintr-astea! Îti dam si o mana de ajutor!! (iar au început sa rada). Tu doar încearca sa pari relaxata!!! (si iar au râs!!)
Cu siguranta aveam cele mai bune prietene langa mine si, cu toate acestea, „datingul” acesta aranjat îmi ridicase nivelul anxietatii destul de mult: si eu ce sa-i spun despre mine? Mai bine tac. N-ar fi cea mai potrivita atitudine, totusi. Sa zâmbesc mai mult?! Neeee… nu mi-e felul! Si nici haine dragute nu am… cearcane cât cuprinde, un rest de fond de ten si ala prea deschis. Da’ de ce ma stresez atât de mult? Nu-mi convine, plec! Plec da’ cu replica: la revedere sau pe curand?! Pfff… dating îmi trebuia mie!!
***
Îl vedeam! La capatul aleii: înalt, foarte zâmbitor (oare eu zâmbeam?! Nu zâmbeste totusi cam mult?!), blugi negri, camasa neagra (ce s-o fi îmbracat numa’ în negru? O fi vreun deprimat si mie îmi joaca teatru!!!), alura sportiva (nu pare genu’ care citeste prea mult!!).
- Buna! Tu esti Violeta? Mi-au zis colegele tale ca te voi recunoaste dupa… ochi! (ce colegeee draguteeee!! Nu puteau spune ceva mai inteligent despre mine?!)
- Buna! (ma chinuiam sa sustin privirea spre el… presupun ca din cauza inaltimii lui). Da, eu sunt celebra Violeta! (nu ma pot abtine sa nu fiu ironica). Râde puternic.
- Îmi pare bine sa te cunosc. Mi-au spus ca citesti mult (ma întreb daca au omis sa spuna ceva despre mine – continui cu ironia. Sper sa nu observe!). Eu ma numesc Rares si mi-am propus sa te cunosc (opaaa, e spiritual. Râd si eu).
- Ai mult timp la dispozitie, Rares?!
S-a oprit din mers si într-un gest spontan de posibil, viitor Romeo striga: A fi sau a nu fi la dispozitia ta?! Aceasta e de fapt întrebarea!! (ce surpriza! Îi place datul în spectacol).
- Violeta, cum ar fi sa ne plimbam doar în Copou azi? (ar fi a 101 oara!! Da’ daca ma chinui un pic o sa para ca ar fi cel mult a doua oara).
- Daca îti face placere, de ce nu?! (mvai, ce darnica am putut fi! Sper sa aprecieze asta).
Si am continuat explorarea Copoului pana spre lasarea serii…
***
Fumam si îmi priveam colegele dornice sa ma provoace... la ceva!
- Adica, tu ai fost la întâlnire si nu i-ai luat numarul de telefon?
- Da! Se impunea de la prima întalnire?!
- Pai, daca e prima si ultima ta întalnire cu el?!
Am trimis fumul spre plafonul coridorului si în timp ce traiam senzatia ca alesesem, m-am întrebat pentru prima oara cât de mult mi-am dorit sa fiu în rolul acela si daca întelesesem conceptul de seara…unica :)
Fusese un dating dar unul profund cu mine… :)